Hernia de disc lombară

Despre hernie

Discurile intervertebrale se află între vertebre. Fiecare disc are un inel exterior rezistent și un centru mai moale. O hernie apare când o parte din țesutul discului depășește limitele sale obișnuite. Dacă în apropiere trece o rădăcină nervoasă, presiunea asupra ei și inflamația din jur pot provoca durere.^{[3] [4]}

Cum se manifestă?

Un simptom frecvent este durerea ascuțită, ca un șoc, sau senzația de arsură într-un picior. Durerea poate coborî din fesă spre gambă și laba piciorului și se poate accentua la tuse sau strănut. Uneori apar furnicături, amorțeală sau slăbiciune. De exemplu, poate deveni dificil să ridicați laba piciorului sau să vă ridicați pe vârfuri. Durerea limitată la zona lombară are multe cauze posibile, de aceea medicul evaluează toate simptomele.^[4]

Notă medicală. Durerea care se transmite pe traseul unei rădăcini nervoase iritate se numește durere radiculară. Radiculopatia înseamnă afectarea funcției rădăcinii nervoase și se poate manifesta prin slăbiciune, sensibilitate redusă sau modificarea reflexelor.

Se poate micșora hernia de la sine?

Da. În timp, organismul poate resorbi parțial sau complet fragmentul deplasat. Durerea se atenuează adesea pe măsură ce inflamația scade. Medicul urmărește cum vă mișcați, ce simțiți în picior și dacă vă recapătați forța.^{[2] [5]}

Diagnostic

Ce verifică medicul la consultație?

Medicul întreabă în ce direcție se propagă durerea, unde simțiți amorțeală și dacă vi s-a schimbat mersul. Compară forța musculară, sensibilitatea și reflexele celor două picioare. Vă poate cere să mergeți pe călcâie și pe vârfuri sau vă poate ridica ușor piciorul întins, pentru a vedea dacă reapare durerea pe care o recunoașteți.^[4]

Când sunt necesare investigațiile imagistice?

În primele săptămâni, dacă simptomele se ameliorează și examenul nu arată semne de alarmă, investigațiile pot adesea aștepta. Se recomandă atunci când rezultatul ar putea schimba tratamentul, de exemplu dacă durerea de picior persistă și se ia în calcul o infiltrație sau o operație. Slăbiciunea pronunțată sau în agravare necesită evaluare mai devreme. Dacă se suspectează sindromul de coadă de cal, RMN-ul se face de urgență.^{[1] [6] [7]}

Mai jos sunt trei exemple didactice, din examinări diferite.

RMN – discul, hernia și rădăcinile nervoase

Când este necesară confirmarea unei hernii lombare, se preferă de obicei RMN-ul fără substanță de contrast. Imaginile din profil arată nivelurile discurilor, canalul vertebral și orificiile prin care ies nervii. Secțiunile transversale arată mai precis unde s-a deplasat țesutul discului și cu ce rădăcină intră în contact. RMN-ul ajută și la evaluarea spațiului din jurul rădăcinii.^{[4] [6]}

CT – modificările osoase și orificiile de ieșire ale nervilor

Tomografia computerizată (CT) arată în detaliu marginile osoase ale vertebrelor, articulațiile, fracturile și excrescențele osoase. Secțiunile printr-un orificiu de ieșire arată dacă o excrescență îl îngustează. CT-ul poate evidenția și unele hernii, însă RMN-ul arată de obicei mai bine țesuturile moi și rădăcinile nervoase. Medicul poate alege CT-ul pentru a evalua modificările osoase sau când RMN-ul nu se poate efectua.^{[6] [14]}

Radiografie – alinierea vertebrelor și înălțimea spațiului discal

Pe o radiografie din profil se pot evalua alinierea vertebrelor, distanța dintre corpurile vertebrale vecine și excrescențele osoase mari. Un spațiu mai mic poate indica o scădere a înălțimii discului. Radiografia poate fi utilă dacă medicul suspectează o fractură sau alunecarea unei vertebre. O radiografie simplă nu poate confirma o hernie și nici arăta în mod fiabil dacă rădăcina este comprimată la ieșire.^[6]

Notă medicală. Spațiul discal se află între corpurile a două vertebre. Orificiul lateral prin care iese rădăcina nervoasă se numește foramen intervertebral. Scăderea înălțimii discului, excrescențele osoase sau hernia pot reduce spațiul pentru rădăcină. Îngustarea orificiului se numește stenoză foraminală.^[14]

Protruziile și alte modificări ale discurilor apar și la persoane fără durere. Medicul verifică dacă partea și poziția herniei corespund simptomelor și examenului clinic. Dimensiunea în milimetri nu stabilește singură dacă este necesară operația.^{[4] [8]}

Notă medicală. Protruzia și extruzia descriu forma țesutului deplasat. Un fragment sechestrat s-a desprins complet de disc. Acești termeni descriu aspectul pe imagini. Alegerea tratamentului depinde de funcția nervului și de cât de mult afectează simptomele viața de zi cu zi.^[3]

Tratament

Tratament fără operație

Dacă forța în picior este păstrată și nu există semne de alarmă, tratamentul începe de obicei fără operație. La început puteți reduce activitățile care agravează mult durerea și rămâne activ în limita toleranței, de exemplu prin plimbări scurte. Repausul prelungit la pat nu este de obicei necesar. Pe măsură ce vă simțiți mai bine, fizioterapeutul vă poate ajuta să alegeți exerciții și să reveniți treptat la activitățile obișnuite.^{[7] [9]}

Medicul poate propune pentru o perioadă scurtă un calmant antiinflamator, dacă este potrivit ținând cont de bolile de stomac, rinichi sau inimă și de celelalte medicamente pe care le luați. Efectul asupra durerii care coboară pe picior poate fi limitat. La control se evaluează atât durerea, cât și forța piciorului. Dacă simptomele se agravează, este necesar un control mai devreme.^{[7] [9]}

Când poate ajuta o infiltrație?

Dacă durerea de picior este intensă și medicul a identificat rădăcina implicată, se poate discuta despre o infiltrație țintită, ghidată imagistic. Aceasta poate reduce temporar durerea și poate ușura mișcarea. Efectul variază. Când slăbiciunea crește, prioritară este evaluarea urgentă a funcției nervului.^{[10] [11]}

Notă medicală. Terapia periradiculară (PRT) este o infiltrație țintită în spațiul epidural prin orificiul de ieșire al rădăcinii nervoase. Se mai numește infiltrație epidurală transforaminală.^[10]

Când se discută despre operație?

O operație programată poate fi luată în calcul dacă durerea puternică de picior continuă să împiedice mersul, somnul sau munca după tratamentul fără operație, iar hernia de pe RMN corespunde simptomelor și examenului. Decizia este adesea reevaluată după aproximativ 6–12 săptămâni. Dacă slăbiciunea este pronunțată sau se agravează, decizia trebuie luată mai devreme. Sindromul de coadă de cal confirmat, cauzat de o hernie, necesită evaluare de urgență pentru decompresia nervilor.^{[1] [2] [12]}

La microdiscectomie, chirurgul îndepărtează țesutul discului care apasă pe rădăcina nervoasă. În anumite cazuri se poate folosi un abord endoscopic. La prima operație pentru o hernie izolată, fixarea vertebrelor nu este de obicei necesară. La pacienții pentru care operația este indicată, aceasta poate ameliora mai repede durerea de picior. În medie, diferența față de tratamentul fără operație se reduce în timp. Durerea lombară, amorțeala și slăbiciunea pot persista. Înainte de intervenție, medicul discută beneficiile așteptate și riscurile, printre care reapariția herniei, infecția și lezarea membranei din jurul nervilor.^{[12] [13]}